În școlile din mediul rural, 31.2% dintre elevi obțin medie sub 5 la examenul de capacitate, 4 din 10 copii au note sub 5 la matematică și 2 din 10 la limba română.
În școlile din mediul rural, 31.2% dintre elevi obțin medie sub 5 la examenul de capacitate, 4 din 10 copii au note sub 5 la matematică și 2 din 10 la limba română.
Peste jumătate dintre copiii români trăiesc în sărăcie, iar 74% dintre aceștia trăiesc la sat, într-o sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală. Studiile arată că 225.000 dintre copiii din România merg la culcare flămânzi, iar numărul acestora crește de la an la an. Sărăcia cu care se confruntă (foamea, frigul, lipsa curentului electric) îi determină să se ocupe de responsabilitățile domestice sau să muncească la câmp și astfel renunță să mai meargă la școală. (Sursă: Fundația World Vision România, „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural”).
România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de abandon școlar, un copil din cinci abandonând școala în anii de liceu. (Sursă: UNICEF România, ”Copiii care nu merg la școală”). Zeci de școli, grădinițe si biblioteci nu au infrastructura și nici forța financiară care să asigure copiilor un drept fundamental: accesul la educație. Copiii nu au bănci, scaune, dulapuri, căldură, apă curentă, toalete sau material didactic. Și nici profesori. În 2016, la școala din Cutuş (Hălchiu), doar 1 profesor era de specialitate din 7. Restul, suplinitori.
Aşadar, deși dreptul la educație este fundamental și, conform legilor noastre în vigoare, și gratuit, vedem totuși că realitatea din teren este cu totul alta. Iar dacă statul român, prin instituțiile sale, este incapabil să asigure tuturor copiilor accesul la educație, este de datoria noastră, a comunității, să intervenim.
Scopul iniţial al proiectului a fost acela de a asigura necesarul de mobilier pentru elevii unei școli generale din Brașov. Însă, în urma unei postări pe FB, au apărut cu totul alte priorităţi, iar scopul principal a devenit acela de a ajuta școlile din satele cele mai sărace din județul Brașov, în special din comunitățile de rromi. Pentru că, dacă la oraș este relativ uşor să găsești finanțare pentru eventualele necesități ale unei școli, în mediul rural acest lucru este aproape imposibil. Dezinteresul reprezentanților autorităților locale, coroborat cu sărăcia din zonele comunităților de rromi, face ca școlile din aceste zone să fie la coada listei de priorități când e vorba de investiții în domeniul educației.
Diana Novac, coordonator proiect: “Principalul nostru obiectiv este asigurarea condițiilor minime pentru ca educația în comunitățile defavorizate să se desfășoare într-un mediu adecvat, astfel încât copiii să vină cu drag la școală, iar procentul celor care abandonează școala să fie cât mai mic.
Am început cu şcolile din Cutuş şi Crizbav. Am căutat oameni care să vrea să ajute şi am găsit. Împreună cu aceştia, am reuşit să oferim copiilor mai întâi rechizite şi cărţi, apoi brazi de Crăciun. Ne-am dat seama însă că este nevoie de mai mult. Ne-am dorit şi am reuşit ca aceşti copii să aibă şi echipament sportiv, pentru că şcolile respective nu aveau nici măcar o minge.
Astăzi, copiii din Cutuş şi Crizbav merg la şcoală, iar echipamentul sportiv este folosit nu doar la ora de sport, dar şi la cea de limbi străine sau de fizică, unde mingile de tenis se folosesc la studiat viteza, acceleraţia şi planul înclinat.
Pentru toate acestea le mulţumim celor care au contribuit până acum la acest proiect! Şi mai ales le mulţumim pentru fericirea pe care am văzut-o în ochii copiilor!
Vom continua proiectul cu alte şcoli din judeţul Braşov, pentru că vrem să ajutăm copiii de la sate să aibă acces la educație, vrem să existe condiţii minime de funcționare a școlilor şi vrem ca abandonul școlar din mediul rural să scadă.”
