Astăzi comemorăm 90 de ani de la nașterea cunoscutei disidente anticomuniste, Doinea Cornea, renumită pentru faptul de a se fi opus regimului tiranic al lui Nicolae Ceaușescu până la moartea acestuia.
Probabil că nu mulți sunt cei care știu că ea s-a născut în Brașov, unde a trăit doar în prima parte a vieții. În rest, a locuit mai mult la Cluj, unde și-a încheiat studiile universitare și unde a ajuns să fie luptătoarea pe care o știm cu toții. Însă, când a fost cazul, anume în momentul izbucnirii revoltei brașovene din 1987, a fost una din vocile care au condamnat regimul comunist opresiv și excesele autorităților în materie de privațiuni impuse oamenilor de rând și de înăbușire a mișcării de stradă. Deși a avut de suferit de pe urma încercărilor ei de a demasca impostura regimului criminal, nu s-a lăsat și a contribuit activ la nașterea democrației românești, în decembrie 1989.
Ca o notă istorică remarcabilă, Doina Cornea, deși s-a născut în perioada interbelică, sfârșitul copilăriei sale a coincis cu începutul șirului de regimuri autoritar-totalitariste, anume ale lui Carol al II-lea, Ion Antonescu (inițial, partener cu criminala mișcare legionară), Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Însă, după destinderea ideologică din anii ’60, în timpul unei șederi scurte în Franța, după obligatoria aprobare din partea autorităților din București, a constatat că, deși existau critici foarte vizibili ai președintelui francez de atunci, eroul de război Charles de Gaulle, nimeni nu se atingea de ei, ceea ce a însemnat un declic și primul contact autentic din viața ei adultă cu democrația. Atât de mult a prețuit acel moment, că a fost determinată să schimbe țara, inoculând oamenilor de rând sentimentul că România putea fi altfel, putea fi un loc mai bun, mai demn, în care toată lumea putea fi liberă.
După 1980, a redactat mai multe samizdaturi (reproduceri manuale de opere cenzurate) și scrisori, cu rolul de a prezenta lumii libere ipocrizia comunistă și opresiunea infamei Securități, însă după revoluția din decembrie 1989, dezamăgită de evoluțiile politice, mai ales de șarada ce s-a numit Frontul Salvării Naționale (fostul PCR vopsit oportunist în culori democratice și devenit PSD și PD mai târziu), s-a retras încet-încet din viața publică. Chiar dacă, în ultimii, ani nu a mai fost atât de activă și prezentă pe cât, probabil, ne-am fi dorit și am fi avut nevoie, lupta ei cu monstrul bicefal numit PCR-Securitate și contribuția ei la libertatea noastră va rămâne mereu demnă de a fi reținută în manualele de istorie și în memoria colectivă. Nu putem prețui libertatea noastră la adevăratul ei nivel până nu vom reuși să prețuim eforturile depuse de oameni nobili precum Doina Cornea, pentru a avea ceea ce ea și-a dorit aproape toată viața!
Așa că, să nu o uităm pe Doina Cornea pentru tot ce a făcut pentru România, mai ales în vremurile în care cei care o conduceau își flămânzeau cetățenii, le distrugeau casele și bisericile și îi închideau pe cei ce-și doreau pâine și libertate pentru ei și pentru copiii lor! Dacă ar mai fi apucat o aniversare, cadoul cel mai de preț ar fi fost sincerele mulțumiri pentru eforturile ei și pentru lecțiile ei despre cum merită să luptăm pentru democrație până la ultima picătură de sudoare și până la ultima suflare!
Autori: Petrișor Tudor și George Alexandru Costan
Sursa foto: TVR
