Tudor Benga

By 06/12/2016Uncategorized

Tudor Benga

Deputat

Date de contact birou parlamentar:
Biografie:

35 de ani, antreprenor

Mă consider, în primul rând, antreprenor. Am pornit de unul singur o afacere, am construit în echipă alte două de la zero, am preluat și extins o a patra deja construită de familia mea. Prima a eșuat după doi ani, dar a fost o excelentă lecție despre antreprenoriat. Celelalte trei sunt nume respectate în domeniile lor: Okian.ro – cea mai mare librărie online de carte străina, Frisbo – liderul pieței de e-fulfilment, și distribuitorul Pearson ELT în România.

Am plecat la 17 ani cu o bursă în SUA. Începutul unui periplu de burse ce m-au purtat prin trei ani jumătate de facultate în SUA și un semestru în Columbia. Dar și prin nenumărate călătorii cu rucsacu-n spinare în America Latină și Balcani. Am terminat studii balcanice la Sarah Lawrence College în 2004. În 2010 m-am întors în SUA pentru un master în relații internaționale și politici publice la Columbia University. M-am reîntors în țară în septembrie 2012 hotărât să mă implic. Am pus bazele Factual cu câțiva prieteni, însă adevăratul debușeu a venit cu protestele anti-RMGC în 2013. Am participat la cât de multe am putut, dar mai important am început să scriu constant. Pe Facebook. Despre subiectul cel mai important mie: că fără dezvoltare politică nu putem avea dezvoltare economică sau socială reale. Și asta a devenit lupta mea. Am bătut moneda pe subiect doi ani. Și părea că nu m-asculta mai nimeni. Până într-o seară de noiembrie 2015. Când apelul meu pe Facebook, trimiteți-mă la consultările de la Cotroceni, a luat foc. Și m-am trezit la Cotroceni. Iar multă lume, mult mai multă decât aș fi crezut, a simțit că-i reprezint. În nici o săptămâna m-am trezit cu expunere media naționala și mii de followeri pe Facebook. O portavoce pe care mă simt dator să o folosesc.

Valori și principii:

În bună măsură, baschetul m-a construit ca om. Baschetul m-a învățat ce-i competiția, ce-i echipa, ce-i fair-play-ul, ce-i lupta. America mi-a deschis ochii și orizonturile și m-a învățat că nimic nu e imposibil dacă muncești suficient. Sarah Lawrence m-a învățat să gândesc și să chestionez orice, fiecare premiză. Balcanii m-au învățat ce subțire e granița dintre civilizație și haos și cât de crunt se poate răzbuna istoria dacă te joci cu focul. Columbia (țara) m-a învățat ce-nseamnă să mori ca societate dar și să renaști. Antreprenoriatul m-a învățat ce-nseamnă să construiești și ca echipă reprezintă totul. Dar și că nimic nu stă-n picioare până nu zidești o bucățica din suflet în temelie. România anilor 2005-2010 m-a învățat ce înseamnă să nu ratezi oportunitatea atunci când îți trece prin față, dar și cât de scump costă amatorismul atunci când vremurile-s grele. Lecție valabilă la toate nivelurile, de la cel de om, la cel de organizație, și până la cel de țară. Columbia (universitatea) mi-a pus în ordine multe din lecțiile astea. Și m-a lămurit că până nu reparăm politica riscam să se surpe tot ce construim în jur. România anilor 2012-2016 mi-a dat ocazia să văd tot cei mai bun și frumos în nația asta, dar și tot ce-i mai rău și abject. Și să înțeleg că dacă ne zbatem suficient putem schimba tot ce ne dorim. Îmi plac competiția, fair-play-ul, echipele și construcția. Și mai ales libertatea. Mi-am propus să pot trăi ca un om liber în țara mea. Dar nu poți trăi ca un om liber într-o țară captivă. Și țara asta va rămâne captivă dacă nu schimbăm clasa politică și mecanismele care ne-au adus aici. Așa c-avem de lucru!

Leave a Reply