Astăzi, 15 noiembrie, se împlinesc 32 de ani de la revolta din Braşov, care a zguduit regimul criminal comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Într-o perioadă de austeritate cruntă, cu țara transformată într-un penitenciar, cu oamenii loviți de penuria de alimente, de căldură, de electricitate, brașovenii de la Steagu Roșu (astăzi, Roman) s-au răsculat! După atâtea umilințe suportate în cenușiii ani ’80, să primească jumătate din banii cuveniți a fost prea mult!
Dacă, la început, mişcarea a semănat cu răscoala minerilor din Valea Jiului, fiind lipsită de revendicări politice, odată început marșul de protest spre Consiliul Județean al Partidului Comunist Român, a căpătat valenţe politice. Tot mai mulți muncitori s-au alăturat grupului inițial (inclusiv infiltrați ai Securității), iar odată ajunși la destinație, au descoperit cum membrii de vârf ai partidului organizaseră un festin cu produse greu sau deloc de găsit de către oamenii de rând. Impostura regimului a fost devoalată!
După șocul acestei descoperiri, au început violențele: de la distrugeri, la ciocniri fizice între securiști și armată, pe de o parte, și manifestanții neînarmați, pe de alta. Sistemul represiv a învins, dar a fost o victorie à la Pirus! Doi ani mai târziu, brașovenii și-au luat revanșa și orașul înapoi, comunismul retrăgându-se în cotloanele istoriei, dar nu înainte de a se dilua în forma fesenistă. Multe familii au avut de suferit după 15 noiembrie 1987, cu cel puțin 300 de arestați, o parte fiind condamnați și deportați. Despre morți și vinovați, mai mult se discută, însă demersurile concrete pentru stabilirea adevărului și repararea nedreptăţilor încă sunt departe de a se fi încheiat.
La 32 de ani de la revolta brașovenilor contra regimului nedrept și brutal comunist, avem datoria să ne amintim cât de importante sunt drepturile noastre și datoria pe care o avem față de noi, familia noastră, comunitatea noastră, patrimoniul nostru. Putem fi mândri că Brașovul s-a ridicat primul împotriva comunismului, însă nu trebuie să uităm că a și plâns primul, pentru suferințele suportate în 1987!
Text: George Alexandru Costan
Credit foto: www.b1.ro
